Itinerar Biblic

Dragi ascultători suntem tot mai aproape de momentul în care Domnul Isus împlineşte ceea ce avea de făcut pentru lumea noastră. În ceea ce priveşte relatarea acestor ultime evenimente legate de răstignirea Domnului nostru, Luca respectă şi el modelul celorlalte Evanghelii sinoptice. Spre deosebire totuşi de celelalte, Luca este singurul care redă episodul în care Pilat Îl trimite pe Isus la Irod. Tăcerea lui Isus înaintea lui Irod este uimitoare. Ca să înţelegem semnificaţia acestui eveniment, trebuie să ne aducem aminte că Domnul Isus era ultimul reprezentant al lui Iacov iar Irod este ultimul reprezentant al lui Esau. Isus nu are nici un cuvânt de spus înaintea lui Irod. Anterior, El îl numise pe Irod “vulpe”. Tot în acest capitol, cu numărul 23, Isus prezice distrugerea viitoare a Ierusalimului şi Se roagă pentru duşmanii Lui. Apoi Domnul moare pe cruce şi este înmormântat de Iosif din Arimateea. Cam acestea sunt evenimentele prezentate de Luca în acest capitol.

Dragi ascultători, odată cu episodul desfăşurat în grădina Gheţimani, episod prezentat de Luca în acest capitol 22, cred că trebuie să ne gândim din nou la faptul că iertarea noastră nu a fost o simplă alegere a lui Dumnezeu. Nu a fost vorba numai despre faptul că Dumnezeu a ales să-l trimită pe Fiul Său în această lume pentru ca noi să fim mântuiţi. Din durerea pe care o resimte Domnul Isus ne dăm seama că nu a fost deloc simplu să ia asupra lui păcatele noastre. Gândiţi-vă puţin la cele mai groaznice lucruri care se întâmplă printre noi oamenii, toate crimele, atrocităţile, lucruri care adesea nici măcar în rândul animalelor nu se întâmplă, toate acestea sunt păcate şi aceste păcate au fost luate de Domnul Isus asupra Lui. Le-a luat asupra Lui pentru ca noi să fim liberi.

Dragi prieteni, ne apropiem, iată, de relatarea ultimelor evenimente legate de viaţa Domnului Isus aici pe pământ. Aşa cum am văzut şi până acum, totul a fost pregătit de Dumnezeu pentru acest moment crucial din istoria omenirii –ispăşirea prin jertfă. Este un moment a cărui valoare nu poate fi percepută decât prin credinţă. Efectele acestei ispăşiri vor fi pe deplin observate la următorul mare eveniment din istoria oamenilor, venirea pentru a doua oară a Mântuitorului.

Până atunci însă să privim la aceste ultime zile ale Sale pe pământ, zile în care timpul este petrecut în cea mai mare parte cu ucenicii Săi.

Spuneam că acest capitol cu numărul 22 din Evanghelia după Luca descrie una din zilele foarte pline a Domnului Isus. După o serie de discuţii în locurile publice ale Ierusalimului, Domnul Isus se retrage cu ucenicii într-o cameră unde este pregătită o cină specială pentru Paştele care urma. În cadrul acestei întâlniri, Domnul Isus instituie ceea ce avea să rămână o preţioasă moştenire pentru ucenicii Săi de peste veacuri – este vorba despre Cina Domnului sau Cina cea de taină.

Dragi ascultători, venirea Domnului Isus pentru a doua oară, reprezintă pentru lumea de astăzi, ultimul mare eveniment al istorie. Nu spun că nu mai sunt şi alte evenimente, dar comparativ cu această venire a Domnului Isus, toate celelalte sunt de mică importanţă.

De fapt, cam tot ceea ce considerăm noi a fi eveniment, se pot înscrie doar în semnele care vor precede acest eveniment de importanţă universală.

Acela va fi momentul în care omenirea va primi răspunsuri la întrebările ei fundamentale cu privire la scopul existenţei ei, cu privire la finalitate ei. Pentru cei care au aşteptat cu anticipare acele momente, va fi doar împlinirea fericită a aşteptărilor lor. Pentru cei care nu au acceptat răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat cu mult timp în urmă, răspuns la întrebările noastre existenţiale, s-ar putea ca venirea pentru a doua

oară a Domnului Isus să însemne începutul unei mari şi veşnice suferinţe.

Dragi ascultători, crucificarea Domnului Isus nu a intervenit ca urmare a faptului că deranja autorităţile prin ceea ce spunea sau făcea şi nici nu a murit pentru că circumstanţele au condus la acest lucru.

El a murit pentru că a vrut să o facă şi această vrere a venit din faptul că este singura posibilitate ca noi să fim izbăviţi, împăcaţi cu Tatăl nostru din ceruri.

Este unul din aspectele cu privire la care conştiinţa noastră trebuie să fie în permanenţă alertă, trează, pentru ca viaţa pe care o trăim să onoreze acest credit extraordinar oferit de Dumnezeu.

El ne-a creditat cu atâta valoare încât viaţa fiului Său a fost dată pentru noi. Este un preţ pe care Dumnezeu l-a plătit pentru noi. Este un lucru pe care noi trebuie să-l cunoaştem şi să-l respectăm.

Dumnezeu nu a ales pur şi simplu să ne ierte ci a şi plătit pentru noi un preţ al mântuirii noastre.

Am rămas la capitolul 20 al Evangheliei după Luca, acolo unde, în Ierusalim fiind, autorităţile îl supun la tot felul de teste pentru a găsi un motiv prin care să-l încrimineze. Ultima din încercările văzute de noi a fost cea cu privire la birul datorat Cezarului.