Itinerar Biblic

Dragi ascultători, dacă ne-am obişnuit deja cu stilul lui Luca, o povestire în care abundă pildele, acest capitol 15 din Evanghelia după Luca ne aduce una din cele mai frumoase şi plină de sensibilitate pildă a Domnului Isus. Este o pildă în care fiecare membru al rasei umane poate să se identifice. Poate ştiţi deja despre ce pildă este vorba – Pilda Fiului Risipitor.

Care este fundalul sau contextul acestei pilde? Vameşii şi păcătoşii veneau în număr mare după Domnul Isus. Fariseii şi cărturarii au început să cârtească, să-L critice pe Domnul pentru că petrecea prea mult timp cu aceştia. Conducătorii religioşi erau scandalizaţi de faptul că Domnul Isus Hristos îi primea şi chiar mânca împreună cu vameşii şi păcătoşii.

Răspunsul Domnului faţă de nemulţumirea fariseilor şi a cărturarilor este o pildă. În mod obişnuit, se consideră că este vorba de trei pilde: pilda cu oaia pierdută, pilda cu moneda pierdută şi pilda fiului pierdut. De fapt, este vorba despre cele trei părţi ale aceleiaşi pilde; sunt trei imagini în aceeaşi ramă.

Dragi ascultători, Domnul Isus nu a favorizat pe cineva nici atunci când a fost pe pământ şi nu o face nici acum. El nu mergea numai în casele celor bogaţi, dar nici numai în casele vameşilor. Oriunde era invitat, Domnul mergea şi onora orice invitaţie. Însă atunci când era ceva de semnalat, o făcea fără menajamente.

Acesta este şi cazul pe care îl găsim în deschiderea acestui capitol cu numărul 14 din Evanghelia după Luca.

Isus este invitat din nou la cină în casa unui fariseu şi de data aceasta se va întâmpla ceva deosebit.

v.1 Într'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.

Trebuie să mărturisesc că, dacă un fariseu m-ar fi invitat la cină cu scopul de a mă spiona, aş fi refuzat să merg. Fariseul căuta să vadă la Isus un lucru care să-L discrediteze. Primul verset ne înfăţişează atmosfera, tonul şi culoarea situaţiei – este preludiul dinaintea cinei care a produs tensiune emoţională.
v.2 Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

A fost pusă o cursă pentru a-L prinde pe Domnul Isus. Cred că omul acesta a fost pus acolo intenţionat, pentru a-L provoca pe Domnul să-l vindece în ziua de Sabat. Observaţi ce face Isus:
v.3 Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: ,,Oare este îngăduit a vindeca

în ziua Sabatului sau nu?``

Domnul a pus întrebarea mai întâi, iar ei se tem să-I răspundă.

Dragi prieteni am ajuns iată, la o secţiune care cuprinde lucruri pe care numai Luca ni le spune, amănunte referitoare la lucrarea lui Isus pe pământ. Aici El ne învaţă să nu judecăm, ci să ne pocăim; tot aici ne dă pilda smochinului, vindecă o femeie gârbovă, spune pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului. Domnul Isus continuă să-i înveţe pe oameni pe măsură ce se apropie de Ierusalim şi plânge pentru această cetate aşa cum plânge şi astăzi pentru orice suflet neizbăvit.

Dar să ne aducem aminte că suntem în capitolul 13 din Evanghelia după Luca şi noi locuri şi evenimente ne aşteaptă să le explorăm.
v.1 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al

căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
v. 2 ,,Credeţi voi``, le-a răspuns Isus, ,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi

ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?
v.3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
v.4 Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că

au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? v.5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.``

Aceste victime ale lui Pilat şi oamenii peste care a căzut turnul nu au fost judecaţi de Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic din ciudă. Dar Hristos le spune celor religioşi din faţa Lui că dacă nu se pocăiesc, vor pieri şi ei.

Acest fragment conţine câteva lecţii foarte bune şi pentru noi. Prima lecţie este aceasta: când un creştin are mai multe probleme decât de obicei (şi acesta este cazul multora), nu ar trebui să interpretăm acest fapt şi să spunem că acel om este un păcătos mai mare decât alţii. Necazul nu vine întotdeauna din cauza păcatului unei persoane.

Dragi ascultători, ajunşi la capitolul 12 al acestei Evanghelii suntem în continuare martorii lucrării impresionante a Domnului Isus. El ne avertizează cu privire la aluatul fariseilor, prezintă pilda bogatului nesăbuit, întoarcerea de la nuntă şi încercarea slujitorilor în lumina celei de-a doua Sa venire pe pământ, lucruri care constituie şi sumarul acestui capitol.

Luca adaugă şi în acest capitol câteva elemente noi care ne vor ajuta să avem o imagine cât mai exactă asupra lucrării lui Isus Hristos.
v.1 În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii,

Isus a început să spună ucenicilor Săi: ,,Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

Aceasta este perioada în care lucrarea Domnului Hristos a ajuns la apogeu. Mari

mulţimi de oameni Îl urmau peste tot. În vremea aceasta a făcut El cele mai multe minuni. Au fost efectiv mii de orbi cărora le-au fost deschişi ochii, mii de şchiopi care au fost făcuţi să meargă, mii de oameni muţi care au fost făcuţi să vorbească. Hristos a vindecat mulţimile. De fapt, această masă de oameni era atât de mare încât era imposibil să fie număraţi. Oamenii se împingeau unii în alţii şi unii chiar au fost călcaţi în picioare. Era chiar periculos să te afli în mijlocul acestei mulţimi.

Dragi ascultători, data trecută am fost invitaţi să şedem la picioarele Domnului Isus. Acum suntem din nou gata de drum, dar tot cu Domnul Isus. Îl însoţim pe El şi aflăm noi lucruri importante pentru creşterea noastră în acest capitol cu numărul 11 din Evanghelia după Luca.

Dar mai bine să citim textul biblic:
v.1 Într'o zi, Isus Se ruga într'un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-

a zis: ,,Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.``
v. 2 El le-a zis: ,,Cînd vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se

Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.
v. 3 Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
v. 4 şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce

în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.``
Această secţiune importantă se ocupă de rugăciune cum nu o face nici o altă secţiune

din Evanghelii. Sună asemănător cu alte pasaje, dar de fapt este ceva cu totul diferit aici. Unii cred că acest pasaj este inserat aici în mod forţat, că este o intervenţie nepotrivită în ordinea cronologică a relatării cu privire la lucrarea lui Hristos. Este adevărat că acest fragment nu urmează şirul relatării dar introduce câteva implicaţii cu totul interesante.