Itinerar Biblic

Dragi ascultători, ceea ce s-a întâmplat cu Zacheu, trebuie să ne dea curaj nouă tuturor, curajul de a ne apropia de Dumnezeu pentru a primi iertarea de care avem atâta nevoie.
Continuăm astăzi, incursiunea noastră în capitolul 19 din Evanghelia după Luca şi observăm că Domnul Isus comunică cu lumea care se adunase în jurul casei lui Zacheu. Acestora Domnul le spune o pildă:
v.11 Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de

Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
Acum Isus Se apropie de Ierusalim. Mulţi din ucenicii Săi, inclusiv apostolii, credeau că El avea să pună bazele Împărăţiei Sale pe pământ. Dar El a venit la Ierusalim să moară.

Isus le arată tuturor că Împărăţie este momentan amânată.
v.12 Deci a zis: ,,Un om de neam mare s'a dus într'o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie,

şi apoi să se întoarcă.
“Un om de neam mare” îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos. El va primi Împărăţia de

la Tatăl Lui – nu de la noi. El nu cere nimănui să voteze pentru El la următoarea Sa venire. Oamenii fie Îl vor primi, fie vor fi distruşi. Prima dată, El a venit ca Mântuitor. A doua oară, va veni ca Împărat.

Dragi ascultători, am văzut din incursiunile noastre anterioare prin Cuvântul lui Dumnezeu, cât de important este să avem o apropiere corectă faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Nu ne putem apropia de Dumnezeu oricum. Chiar în acest capitol 18 din Evanghelia după Luca, am văzut ce a spus Domnul Isus cu privire la modul în care trebui să ne îndreptăm către Dumnezeu cu rugăciunile noastre. De asemenea, El a folosit pilda fariseului şi vameşului pentru a ne arată care este atitudinea potrivită a inimii care caută apropierea de Dumnezeu. Apoi, Domnul Isus a luat nişte copilaşi şi i-a pus în mijlocul ucenicilor, prezentându-i ca pe nişte modele pentru cei ce vor să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Astăzi continuăm, incursiunea noastră în capitolul 18 şi Domnul Isus continuă exemplele privitoare la atitudinea adecvată faţă de Împărăţia lui Dumnezeu.

Această relatare care îl implică pe tânărul bogat este prezentă şi în Matei 19:16-30 şi în Marcu 10:17-31. Este o poveste excelentă. Domnul cercetează conduita tânărului bogat şi noi toţi avem de învăţat de aici.

Dragi prieteni, iată-ne ajunşi la cel de-al 18-lea capitol al acestei Evanghelii, unde facem din nou cunoştinţă cu acţiunile şi cuvintele Domnului Isus. Fie ca sprijiniţi fiind de Duhul Său cel Sfânt aceste întâlniri cu Cuvântul Său să aducă în noi mireasma veşniciei. Şi astăzi avem de a face cu acţiuni şi cuvinte care arată unicitatea şi minunăţia persoanei Domnului Isus. Dar mai bine să lăsăm textul să vorbească.
v.1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

Domnul Isus a încheiat capitolul 17 vorbind despre vremea din urmă şi despre revenirea Lui. El a asemănat vremea din urmă cu vremea lui Noe, subliniind astfel că vor fi vremuri dificile, care nu vor duce la credinţă.

Acum El le vorbeşte oamenilor despre o viaţă de credinţă în zile fără credinţă. Această pildă este foarte potrivită pentru vremea în care trăim noi astăzi. Observaţi că Domnul specifică şi scopul pentru care spune această pildă: ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

Domnul prezintă două alternative pentru omul care trăieşte în vremuri grele. Şi eu, şi voi ne aflăm în faţa unei decizii. Trebuie să ne hotărâm pe ce cale o apucăm. Oamenii care trăiesc în vremuri grele, fie se vor ruga, fie se vor descuraja. Aşa că vor fi vremuri ale credinţei sau vremuri ale fricii.

Dragi ascultători, în capitolul pe care-l avem în faţă, capitolul 17 din Evanghelia după Luca, îl găsim pe Domnul Isus îi avertizându-i pe ucenicii Săi cu privire la cât de grav este să-l faci pe altul să păcătuiască. El le vorbeşte şi despre iertare şi despre slujirea cu credincioşie. De asemenea Luca este singurul care ne redă pilda cu slujirea dedicată care i se cuvine stăpânului. Tot aici este descris incidentul cu vindecarea celor zece leproşi, dintre care numai unul se întoarce să mulţumească.

Domnul Isus începe cu avertismentul referitor la prilejurile de păcătuire.
v.1 Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de

acela prin care vin!

v.2 Arfimaidefolospentruelsăiselegeopiatrădemoarădegît,şisăfiearuncatîn mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

Ceea ce spune Domnul aici este foarte grav. Voi fi sincer cu voi; cred că aş prefera să fiu oricine altcineva decât o persoană care vinde droguri adolescenţilor, de pildă. Cred că pedeapsa pentru cel care vinde droguri va fi mai mare pentru alţii. Este foarte grav să-i faci pe alţii, mai ales pe cei tineri, să păcătuiască.

Un singur lucru este mai rău decât acela de a ajunge în iad, şi anume: să-ţi auzi fiul sau fiica spunând: “Am ajuns în iad pentru că te-am urmat pe tine”. Acesta este lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla cuiva.

Iată de ce cred trebuie să ne gândim nu doar la noi ci si la cei din jurul nostru atunci când cedăm în faţa ispitelor. Noi purtăm şi responsabilitatea altora.

Dragi prieteni mă mir de numărul tot mai mare de creştini a căror majoră preocupare este înmulţirea avuţiilor proprii. Mă întreb, dacă banii câştigaţi de ei sunt folosiţi pentru a aduna avere spirituală? Dumnezeu vă va socoti responsabili pentru folosirea greşită a bunurilor materiale pe care vi le-a încredinţat. Eu cunosc un program care funcţionează numai pentru interesul unei singure persoane.

Am auzit de o organizaţie unde 90% din ceea ce donează oamenii pentru lucrarea respectivă este folosit pentru sprijinirea financiară a unui comitet care nu este deloc eficient în misiunea lor. Aceasta înseamnă că fiecare persoană dă o sută de mii de lei pentru ca din aceştia, numai zece mii să ajungă la săracii despre care vă vorbesc reprezentanţii acestei organizaţii.

Este ceva greşit în felul în care îşi dau creştinii banii. Aşa ceva nu s-ar întâmpla dacă şi creştinii ar fi la fel de iscusiţi ca oamenii din lume.

Cât de iscusiţi sunteţi, dragi prieteni creştini, în chestiunile băneşti? Vă folosiţi banii pentru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu până în cele mai depărtate colţuri ale lumii?

În pilda cu administratorul nedrept, Domnul Isus spune: “Credeţi că Dumnezeu vă va încredinţa bogăţiile cereşti, dacă nu aţi folosit aşa cum trebuie ceea ce vi s-a dat pe pământ?” Banii sunt o chestiune spirituală. Sunteţi răspunzători nu numai pentru donarea lor, ci şi pentru investirea lor acolo unde vor aduce cele mai mari dividende în suflete câştigate pentru Hristos.